Prima carte din seria ”Cele patru virtuți ale stoicismului”.
Curajul nu e petrol. Nu trebuie extras din pământ. E regenerabil. Se găsește în fiecare dintre noi. E ceva de care suntem capabili într-o clipită.
”Curajul înseamnă risc.
Înseamnă sacrificiu…
…simț al datoriei
…perseverență
…adevăr
…hotărâre.
Atunci când faci un lucru pe care nu poți ori nu vrei să îl faci. Când faci un lucru pe care oamenii cred că nu ar trebui sau nu poți să îl faci. Altfel nu e curaj. Trebuie să sfidezi ceva ori pe cineva.” Ryan Holiday
“Cândva, demult, Hercule a ajuns la o răscruce.
La răspântia liniștită din colinele Greciei, la umbra unor pini noduroși, marele erou din miturile grecești și-a întâlnit destinul. Unde anume sau când s-a petrecut asta, nimeni nu știe. Aflăm despre acest moment din istorisirile lui Socrate. Îl vedem surprins în cele mai frumoase creații artistice ale Renașterii. Putem simți vigoarea prinzând puteri a eroului, mușchii lui vânjoși și suferința în cantata clasică a lui Bach. Dacă ar fi fost după John Adams în 1776, Hercule la răscruce ar fi fost imortalizat în sigiliul oficial al Statelor Unite nou-înființate.
Pentru că acolo, înainte de faima nemuritoare a eroului, înainte de cele douăsprezece munci, înainte să schimbe lumea, Hercule a avut de înfruntat o criză, una la fel de reală și cu un impact la fel de important precum cele cu care s-a confruntat oricare dintre noi. Încotro se îndrepta? Unde voia să meargă? Acesta e punctul central al poveștii. Singur, necunoscut, nesigur, Hercule, la fel ca atâția alții, nu știa. În locul unde drumurile se despărțeau se afla o frumoasă zeiță, care l-a ispitit cu tot ce și-ar fi putut el imagina. Minunat împodobită, ea i-a făgăduit o viață tihnită. I-a jurat că nu avea să simtă niciodată vreo lipsă ori nefericire, ori teamă, ori suferință. Nu trebuie decât să o urmeze, i-a spus ea, și toate dorințele îi vor fi îndeplinite.
