„Cînd scriam cartea, majoritatea băieților educați de 30 și ceva de ani, proveniți din mica-burghezie a anilor 80, făceau genul ăsta de caterincă, fără să o ia vreodată în serios. Aș fi putut bineînțeles să fac un personaj ca un eu ideal, un exemplu de civilitate, mă tem că ar fi ieșit o glumă de om.”
„Cînd mi-am recitit cartea, mi-am dat seama cît m-a influențat estetica anilor 90, ani vii și colorați, uimitori și dramatici. […] Totul era nou și spectaculos pe atunci și se înghițea fără filtre, toți luptau pentru un loc sub soare, după atîția ani, aproape toți din istorie, de fapt, nu doar cei comuniști, de cenzură și de reprimare.” —Dan Sociu, Mare Combinator în Combinația, ediția aII-a
„Scamatoria prin care o poveste atât de hollywoodiană poate supraviețui în roman fără a intra automat în bilanțul literaturii de duzină este impecabilă: singurul moment de stereotipizare și de clișeu narativ este o poveste inventată (cea cu iubita narcomană și amantul interlop) de care protagonistul se teme mereu ca e prea artificioasă și că se va da de gol. În rest, autenticitatea pasajelor de „conviețuire consensuală”, pline de eroticul „excesiv”, dar bine dozat, este incontestabilă. La fel, inserarea în final a pasajelor nostalgice (aproape cărtăresciene) exact în mijlocul punctului culminant – uciderea interlopului – fac din Combinația o lectură echilibrată și surprinzătoare:
«Eram la Otopeni, în primul nostru an de dragoste, primul drum cu avionul împreună. Alergam de la un birou la altul și întrebam de cursa spre Veneția. Pe un panou de informații scria că mai sunt 20 de minute până la decolare. Nu ne făcuserăm check-in-ul online și la primul punct de control m-au oprit și m-au trimis acasă. Tu erai afară, beai o cafea, fumai o țigară. Mureai dacă nu fumai atunci. […] Voiam să stăm câteva zile la Padova și câteva plus ultima la Veneția, să-ți arăt bâlciul de acolo, să ne plimbăm și noi romantic pe podulețe, printre pereții ăia umezi și erotici și aleile alea strâmte și intime din zonele unde nu sunt turiști și nu e nimeni, umbra și apa răcoroasă și noi doi lipiți unul de altul și sărutări și cine mai știe ce»”.
Ștefan Baghiu, Versetele rasiste, cui?, Revista Cultura, № 409, 19 martie 2013
Imaginea reprodusă pe copertă: Nicolae Comănescu, Spending your mid-life crisis on the beach, 2004, ulei și acril pe pînză, 100 × 200 cm, Colecția Daniel Ștefănică.
—Mulțumiri: Nicolae Comănescu, Daniel Ștefănică.
Dan Sociu:
„Dacă în poezie am renunțat la autobiografic, trecând la ceea ce numesc postconfesiv, o să-mi mut autobiografiile fantasmatice în proză.”
Despre Dan Sociu:
„Probabil autorul douămiist cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă artistică.” —Mihai Iovănel
„Sînt ani buni de cînd, atrăgîndu-mi destule antipatii, nu încetez să scriu despre Sociu ca despre unul dintre cei mai buni poeți de azi, continuator, în felul său, al tradiției de creastă Arghezi-Stănescu-Cărtărescu.”— Cosmin Ciotloș,
„Dan Sociu este un autor care a învățat arta de a capta atenția. Proza sa cea mai banală nu pierde niciodată poezia din vedere.”—Grigore Chiper
Despre Combinația:
„Sociu pare că se eschivează graţios de la orice fel de political correctness.” — Oana Purice, 2014: O odisee după Sociu, Observator Cultural, № 644
„Autenticitatea pasajelor de «conviețuire consensuală», pline de eroticul «excesiv», dar bine dozat, este incontestabilă. La fel, inserarea în final a pasajelor nostalgice (aproape cărtăresciene) exact în mijlocul punctului culminant – uciderea interlopului – fac din Combinația o lectură echilibrată și surprinzătoare”- Ștefan Baghiu, Versetele rasiste, cui?, Revista Cultura, № 409, 19 martie 2013
„Textul reprezintă, pe de o parte, reacția literară a unui om de cultură la toate mizeriile și tertipurile clasei politice”. „Fiind un virtuos, autorul cultivă, la modul satiric, o proza extrem de lucidă”. —Alex Ciorogar, Roman natural cu pulpă, Cultura, № 402
„Personajele sunt creionate sumar, dar aproape că le-ai recunoaște, dacă te uiți în jur, într-un mall aglomerat sau într-o parcare de taxi. Există și vreo câteva scene erotice. Nu-s prea dese, nici prea rare, ci exact atâtea câte trebuie ca să susțină povestea și să-i dea o notă de firesc.”—
Gabriel Kolbay, Recenzie „Combinația” de Dan Sociu, BookHub.ro, 1 iulie 2017
„Acesta nu e un text de rezervaţie culturală. Sociu vrea putere literară. Nu pot decît să fiu alături de el.” — Costi Rogozanu
„Combinaţia este un roman de «scandal» şi chiar de «proces». Literatură stăpînit, măiestrit «incorectă», al cărei mic joc cu focul (o pălălaie, acolo, «bagatelă pentru un masacru») trebuie gustat dincolo de comicul imediat, intens auditiv, caragialian adică, al surprinderii şi redării narcisice a micii epoci în toate iluziile şi poncifele ei vitale.” „Personajul-narator al acestui roman vrea să se scoată prin «scris». Şi atunci provoacă, înscenează, zen, din chiar planul ei de imanenţă (de unde realismul imediat, de gradul întîi), realitatea ca pe un scenariu de film, incitînd-o şi lăsînd-o să-şi dezvolte şi să-şi consume, imaginar (dar realitatea este întotdeauna imaginată), tendinţele distructive, care numai astfel devin explicite, vizibile: funcţie de avertizare. Ironic la nivelul realismului imediat, autorul atinge cinismul operaţional inevitabil la acest nivel al dresorului de realitate.”—Bogdan Ghiu, Crima perfectă (să ne rezolvăm literar!), LiterNet.ro, 30 septembrie 2012
„Roman realist şi în acelaşi timp roman trucat, roman senzaţionalist şi roman argotic, «de cartier» – cum se vede şi din titlul cărţii – Combinaţia se vrea un soi de proză pulp (termenul apare ca atare şi în carte, la un moment dat) şi de pulp fiction à la Tarantino, plin de gaguri, de «combinaţii» conduse, de altfel, cu pricepere şi precizie în spaţiul concentrat al celor 100 de pagini. Autorul e hârşit şi textul său nu e inocent, el îşi conţine şi punerea în abis, face cu ochiul cititorului avizat etc., continuând în acelaşi timp să-l prindă şi pe cititorul inocent, avid de poveste, de senzaţional.” —Adina Dinioiu, De la autoficţiune la proza pulp, Bookaholic.ro, 18 octombrie 2012
