O neînțelegere apare când Sybilla află că fratele mai mare Rembrandt ia mastodontul pentru un tur al Angliei.
Sybilla este obișnuită să trăiască printre exponatele faunei sălbatice care umplu muzeul de istorie naturală înființat chiar în casa lor de Rembrandt și de tatăl lor, Charles Peale. Este de înțeles furia Sybillei când a auzit de știrea că „magnificul!” mastodont de sub care își ține petrecerea ceaiului de păpuși va pleca. Rebeliunea ei se topește, totuși, când Rembrandt se înclină de fapt la dorințele ei. „Chiar dacă este șef, el este fratele meu”.
Marinoni ilustrează acest episod fictiv din viața multitalentului Peales, cu vederi picturale ale unei bujii mici și blonde, în mijlocul clanului ei complet alb, redând exact arta și mobilierul american timpuriu, ca să nu mai vorbim de tot felul de păsări, insecte, fosile și alte exemplare. Izbucnirile ocazionale de cursive setate elegant adaugă o aromă antică în mod adecvat narațiunii Sybilla, iar autorul adaugă o pereche de ilustrații de perioadă bine alese la o postfață explicativă admirativă.
