Plasată la mijlocul secolului al XIX-lea, acţiunea romanului prefigurează un western cu valenţe horror, urmărind aventurile unui tînăr fără căpătîi, în zona graniţei dintre Texas şi Mexic, alături de o înfiorătoare bandă condusă de un monstru cu chip uman, „Judele”, pentru care doar moartea şi cruzimea par să aibă sens în lumea oamenilor. Banda era cunoscută şi temută în epocă mai ales pentru expediţiile împotriva indienilor şi pentru crimele la care se deda. Însă, oricît de real ar fi faptul de la care porneşte povestea, imaginarul straniu, cruzimea, perplexitatea şi grotescul pe care le dezvoltă par înghiţite de un focar literar la limita dintre afazie şi instinct animalic, ce înregistrează cele mai extreme manifestări ale violenţei.
„Nici un alt scriitor american în viaţă, nici măcar Pynchon, nu ne-a mai oferit o carte atît de puternică şi de memorabilă.” (Harold Bloom)
Sublinierile librarului:
Romanul cu una din cele mai frumoase aliniate de încheiere!
„Şi dansează, iar scândurile podelei saltă sub cizmele lor soldățești și scripcarii rânjesc hidos aplecați peste instrumentele lor piezişe. Deasupra tuturor tronează judele și dănțuiește gol, cu piciorușele lui vioaie și iuți și bătând acum cadența dublă şi înclinându-se în fața doamnelor, gigantic, palid și spân, ca un prunc uriaș. Nu doarme niciodată, așa zice. Zice că nicicând nu va muri. Se înclină în fața scripcarilor și lunecă îndărăt şi-şi zvârle capul pe spate, râde din adâncul gâtlejului şi e un mare favorit, judele. Își flutură pălăria și cupola lunară a țestei lui trece palidă pe sub lămpi și el se învârtește și pune mâna pe o scripcă, face o piruetă și un salt, şi încă unul, dansând şi cântând la scripcă totdeodată. Picioarele-i sunt uşoare și sprintene. Nu doarme niciodată. Zice că nicicând nu va muri. Dănțuiește în lumină și în umbră și e un mare favorit. Nu doarme niciodată, judele. Dǎnțuiește, dănțuiește. Zice că nicicând nu va muri.”
