„Un geniu apocaliptic!” L’Aurore
„Un roman pur și simplu frumos, subversiv! ” Le Point
„Apărut în 1975, romanul lui Michel Tournier Meteorii a nedumerit critica și i-a derutat pe cititorii francezi deprinși cu clasificările limpezi. Să fie o saga familială – dar străbătută și împrăștiată de misterioase suflări cosmice? Povestea unor scandaloase sau lamentabile destine umane deviate, ca niște asteroizi, de la traiectoriile mitologiilor de obârșie din care nu au mai rămas, în lumea contemporană, decât fragmente reci și secătuite de sens? Sfruntat și liric, plin de înțelepciune și totodată de patimi perverse, romanul revarsă asupra cititorului un potop de ficțiuni și exerciții scriitoricești dintre cele mai diverse, mai mult stârnindu-i foamea de imaginar decât potolindu-i-o.
Un serial de aventuri lumești croit la scara amețitoare de laserul postmodern care distruge și fabrica imagini.” Irina Badescu
„Sunt un creier branșat la lumea exterioară, un observator, elev al lui Zola și Daudet. Călătoresc nedespărțit de binoclul meu.” Michel Tournier
„Un monstru sacru al literaturii franceze.” La Repubblica
„Relația cvasisexuală a gemenilor din acest roman i-a adus lui Tournier renumele de maestru al supranaturalului sordid.” The New York Times
Michel Tournier (1924-2016) s-a născut la Paris, într-o familie germanofila. A studiat dreptul și filosofia la Sorbona sub îndrumarea a doi mari gânditori, filosoful Gaston Bachelard și antropologul Claude Lévi-Strauss, dar și la Universitatea din Tübingen, în Germania. A început să scrie destul de târziu, după vârsta de 40 de ani, când a câștigat Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze cu Vineri sau limburile Pacificului (Vendredi ou les limbes du Pacifique), romanul sau de debut, care a cunoscut un succes uriaș în Franța și, totodată, o spectaculoasă cariera internațională. Au Michel urmat cele două mari romane ale sale, Regele arinilor (Le Roi des Aulnes, 1970) și Meteorii (Les Météores, 1975). Primul dintre ele obține Premiul Goncourt și este, iarăși, un mare succes. După acest început fulminant, producția românescă a lui Tournier se rărește, însă scriitorul publică mai multe volume de nuvele precum și eseuri, îmbinând impresii de lectură cu rememorări autobiografice. În 2002 i-a apărut o carte cu titlul insolit Jurnal extim, un jurnal care, spre deosebire de cel intim, se voia deschis către exterior. Scriitorul a decedat la vârsta de 92 de ani.
