„Splendid, sălbatic. Cred cu toată convingerea că e cel mai mare scriitor al timpurilor noastre.“ – Henry Miller
Într-un soi de Bildungsroman întors, Ferdinand, un doctor cinic și mizantrop care lucrează într-o clinică pariziană, își rememorează primii pași în viață, de la copilăria petrecută în mahalalele sordide ale orașului, între pisălogelile mamei și pandaliile tatălui, la încercările eșuate de a-și face un rost în negoț, urmate de călătoria într-o Anglie alienantă și, în sfârșit, de asocierea păguboasă cu excentricul inventator Courtial des Pereires. Prin ochii săi necruțători, se construiește astfel o lume grotescă, a rataților și a inadaptaților, a abjecției ca vocație și a ghinionului ca destin. Tribulațiile picarești ale tânărului Ferdinand, descrise cu umor negru în inconfundabilul staccato célinian, surprind needulcorat însuși haosul existenței, dând expresie unei experiențe umane defifinitorii pentru epoca modernă și, totodată, unei sensibilități profund originale, care avea să schimbe defifinitiv fața literaturii.
„Îl citeam pe Céline, mâncam biscuiți, citeam și citeam și râdeam în hohote, gândindu-mă: «În sfârșit am găsit pe unul care scrie mai bine decât mine».“ – Charles Bukowski
„Toți scriitorii îi sunt îndatorați lui Céline. Fiind atât de provocator, Céline a demonstrat că poate jumătate din totalitatea experienței noastre, jumătatea animală, a stat ascunsă până acum sub vălul bunelor maniere. Niciun scriitor cinstit nu va mai vrea vreodată să fie politicos.“ – Kurt Vonnegut
„Pentru Céline, ca și pentru Kafka și Rimbaud, nu mai e vorba să participi la marele concert al inteligenței. Nici să-ți aduci cărămizile ca să contribui la elaborarea unei conștiințe universale. Singura ambiție e ca, știind foarte bine care sunt scadențele, să rămâi viu, pe deplin viu, atât cu sufletul, cât și cu simțurile.“ – J.M.G. Le Clézio
„Pe vremea când Céline își scria primele romane, încă mai puteai să crezi în avangardă: erau lucruri importante de zis, cenzurate de tabuuri și prejudecăți. Azi, totul e permis, dar nu se mai aude nimic. Și totuși, vocea lui Céline răzbate până la noi: disprețuitoare, puternică, spurcată, plină de patetism și în ultimă instanță, cred, triumfătoare.“ – Will Self
Născut în 1894 la Courbevoie, lângă Paris, Louis-Ferdinand Céline (pseudonimul medicului Louis-Ferdinand Destouches) învață singur pentru bacalaureat cât timp muncește în mai multe locuri. Încorporat în 1912, este grav rănit pe front în octombrie 1914. Reformat pentru o invaliditate de 75%, pleacă pentru o scurtă perioadă la Londra ca angajat al consulatului francez, apoi în Camerun. După război face studii de medicină și lucrează pentru Societatea Națiunilor în misiuni din Africa și Statele Unite. Întors în Franța, practică medicina în dispensare de la periferia Parisului. În 1932 publică primul său volum, Călătorie la capătul nopții, urmat de Moarte pe credit în 1936. Trăiește în exil, în Germania și Danemarca, din 1944 până în 1951. Revenit în Franța, se instalează la Meudon, unde scrie în continuare (De la un castel la altul, Nord, Rigodon). Moare în 1961. În Anansi. World Fiction i-au apărut romanele Război (2022) și Călătorie la capătul nopții (2023).
