„O odă închinată scriitorilor și cititorilor.“ – Oprah Daily
„De douăzeci de ani țin la Universitatea Syracuse un curs despre proza scurtă rusă de secol XIX. În acest curs de literatură rusă, pentru a înțelege mecanica prozei scurte («Cum funcționează chestia asta, la urma urmei?»), apelăm la câțiva dintre marii scriitori ruși ca să vedem cum au făcut ei… Așa se face că am hotărât să scriu această carte, să aștern pe hârtie câte ceva din ce‑am descoperit împreună cu studenții mei de‑a lungul anilor și, în felul acesta, să vă ofer și vouă o versiune modestă a acestui curs… Poveștile pe care le predau mă însoțesc mereu când scriu, ele sunt standardul înalt după care‑mi măsor propria operă. (Vreau ca poveștile mele să impresioneze și să schimbe cititorii tot atât de mult pe cât m‑au impresionat și m‑au schimbat pe mine poveștile acestea rusești.) După atâția ani, textele îmi sunt ca niște vechi amici, pe care am prilejul să‑i prezint unor viitori scriitori.“ – George Saunders
Una dintre cele mai bune cărți ale anului pentru The Washington Post, NPR, Time, SanFr ancisco Chronicle , Esquire , Milwaukee Journal Sentinel, Town & Country, The Rumpus, Electric Lit, Thrillist, BookPage.
„De ce este importantă ficțiunea astăzi? Răspunsul, e de părere Saunders, stă în conceperea lecturii ca pe un fel de abilitate de a-ți înțelege locul în lume, de a media adevărul.“ – The Wall Street Journal
„Un maestru al ficțiunii contemporane care comentează cu entuziasm unele dintre cele mai bune texte ale secolului al XIX-lea.“ – Kirkus Reviews
„Această carte e altceva decât un manual de scriere creativă, ea nu e doar un eseu critic… Una dintre plăcerile ei e că te lasă să urmărești cum gândirea lui Saunders pendulează între scriitorul care disecă mecanica scriiturii și cititorul care, prin vraja cuvintelor, ajunge înlăuntrul poveștii.“- The Guardian
Sublienierile librarului
„Dacă vrem să avem o structură bună, trebuie să știm ce întrebări îl facem pe cititor să-și pună și apoi să răspundem la ele.
(Vedeți?
Structura e ușoară.
Ha, ha, ha.)” p.34
„O poveste cu probleme este ca un om cu probleme, adică interesant.” p.130
„Experiența cititului de proză poate fi înțeleasă în ansamblu ca o serie de „stabiliri de fapte” („câinele doarme”), fixări („doarme buștean, adânc, atât de adânc, că i se plimbă pisica pe spinare”) și alterări („Hopa, s-a trezit!”)”. p.136
„Whitman avea dreptate: suntem vaști și chiar avem în noi mulțimi.” p 164
„Iată cea mai urgentă dintre întrebările pe care un scriitor la început de drum și le-ar putea pune: ce-l face pe cititor să citească mai departe? De fapt, ce-l face pe cititorul meu să citească mai departe? (Ce anume îl face pe cititor să parcurgă un pasaj scris de mine?)” p.247
„Întreaga dramă a vieții noastre pe pământ se reduce la următoarea situație: Persoana 1 cu „skaz” în cap iese din casa, unde se întâlnește cu Persoana 2 cu „skaz” în cap. Considerându-se amândoi buricul pământului și crezând că sunt mari și tari, imediat încep să acumuleze mici neînțelegeri. Încearcă să comunice, dar nu se pricep la asta câtuși de puțin.
Și de-aici comedia.” p.426
„Diferența dintre un scriitor grozav și unul bun (sau dintre unul bun și unul rău) ține de calitatea deciziilor spontane pe care cel dintâi le ia pe parcurs. Îi vine o expresie în minte. Șterge o frază. Taie un episod. Inversează ordinea a două cuvinte care stăteau de luni de zile în text în aceeași poziție.” p. 517
„E cam nebunesc, dar vă pot spune din experiență că ăsta e tot jocul: (1) să vă convingeți că aveți în voi înșivă o voce care știe foarte bine ce-i place și (2) să învățați să ascultați din ce în ce mai bine vocea asta și să acționați tot mai eficient în numele ei.” p. 517
