NIMIC NU SE UITĂ. TOTUL SE RESCRIE.
„O călătorie până la marginea a ceea ce numai un romancier poate vedea și spune.” – Milan Kundera
În Terra Nostra, Carlos Fuentes reimaginează o parte din istoria lumii hispanice în acord cu propriul său crez estetic: „pentru a vedea mai limpede istoria (…). A fi scufundați în istorie, pierduți în labirinturile sale, fără a cunoaște ieșirile, înseamnă, pur și simplu, a fi victimele ei”.
La Paris, pe 14 iulie 1999, fantasticul irupe în cotidian: tânărul Polo Febo cade în apele tulburi ale Senei, iar la secole distanță, pe țărmul de la Capul Dezastrelor, în Spania secolului al XVI-lea, un naufragiat cu aceeași înfățișare este condus spre Escorialul lui Felipe al II-lea – un vis febril despre eternitate. Dinspre America precolumbiană, lumea nouă recent descoperită – sau poate încă doar visată – sosește un călător care vorbește despre cosmologiile indigene și despre o altă viziune asupra vieții, morții și renașterii. Cel de-al treilea care ajunge la curtea regelui, identic la chip cu ceilalți doi, este un cavaler legendar – fantasma pasiunii sfidătoare.
Romanul devine în felul acesta reprezentarea unei geografii mentale în care visul, realitatea, ficțiunea, documentul istoric și arhitectura formează un continuum interpretativ. „Totul era semn, iar direcțiile erau atâtea… Nu ar fi ajuns o viață ca să urmezi această rețea de căi încrucișate.”
★★★★★„Am fost uluit, la treizeci de ani, de Terra Nostra a lui Carlos Fuentes” — Mircea Cărtărescu, interviu LIBRIS, 2021
★★★★★„Fără îndoială, unul dintre romanele monumentale în limba spaniolă.” — Juan Goytisolo
★★★★★„Concepția ei este cu adevărat grandioasă, percepțiile, adesea unice, energia, captivantă, iar inventivitatea și îndrăzneala unor procedee narative sunt absolut uluitoare.” — Robert Coover, New York Times
★★★★★„Terra Nostra nu e un simplu roman. E un tunel temporal defect, un labirint de oglinzi, un iad – sau un purgatoriu – unde toate amintirile și ecourile se amestecă; e imensul cadavru putred al istoriei, gaura neagră care conectează trecutul, prezentul și viitorul.” — Jorge Volpi
★★★★★„Nu cred să existe un scriitor mai atent la cei care vin după el, nici unul atât de generos cu ei […]. Spre deosebire de atâția scriitori care ar dori să fie singurii din lume, el ar vrea să serbeze în fiecare zi bucuria de a exista tot mai mulți și tot mai tineri scriitori.”— Gabriel García Márquez
