În 2020, în timpul pandemiei, Cartego Bookstore mi-a refuzat candidatura la funcția de librar.
Nu-i cel mai fericit început de carieră, recunosc. Din ce motiv, s-ar cere întrebarea, iar răspunsul n-ar întârzia nici o clipă: deoarece eram prea sincer, prea crud în mediul online, în raport cu ceea ce citeam. Or asta se consideră un dezavantaj la librari, că nu trebuie să critici chiar așa, pe față, cărțile (sau, doamne-doamne, autorii). Nu față de clienți sau față de potențialii clienți de pe rețele, cel puțin.
Peste jumate de an eu am depus din nou și pentru că tot nu se găsea un om acolo, am fost acceptat. Și probabil că trierea librarilor rebeli față de restul, i-a dezgolit pe cei din urmă până la lipsa totală de lecturi, cine știe. Și astfel eu cu ale mele m-am pliat reușit pe conceptul librăriei.
(Mi-o și amintesc pe Arina care a vrut să-mi arunce o provocare – să fac comandă de carte de la Cartier – iar eu cum le știam toată cartea, am făcut-o în vreo 15 minute și i-am povestit despre toate cărțile din selecție. Și ea s-a bucurat că nu a mai trebuit să mă învețe mare lucru.)
Părea să fi fost o investiție reușită. Eram cel care voiam să fiu, liber în exprimare și chiar apreciat pentru asta; flămând să spun, ascult și citesc povești, și apreciat pentru asta; flămând de cultură și de necesitatea de a mă împărți cu alții, și plătit pentru asta. Oho!
E o poveste lungă despre tot ce s-a întâmplat acolo. Am și un jurnal trăsnit cu lucruri trăite la Cartego Bookstore și viața din jurul acesteia. Dar pentru că așa se întâmplă de cele mai multe ori cu startup-urile, eram mereu epuizat în lucrul de la Cartego Bookstore. Și chiar dacă viața continua, lucrurile frumoase se făceau, licența se scria, poezia tot, eu rămâneam cel care se plânge pe oboseală, pe nesomn, pe ulcer, pe cămin, relații, lipsă de timp, lipsă de idei etc. Deci, trăiam un burnout tăcut și sâcâitor despre care nu eram tocmai conștient. Adică, după ce ieșeam dintr-o discuție, realizam că, deși omul din fața mea vesel și bucuros îmi vorbea despre tot felul de bucurii ale vieții, eu doar mă plângeam, și mă certam în sinea mea că o fac, după fiecare discuție, dar nu știam ce să fac cu asta.
Dar, cu toate astea, dacă nu era experiența Cartego Bookstore, cu tot ce a însemnat ea, nu eram nici eu librarul care am devenit.
Am plecat de la ei (după doi ani jumate), am scris o postare despre faptul că am plecat și atunci am primit zeci de mesaje curtenitoare (la modul cel mai serios!) și doar un singur apel – de la rețeaua de librării de la care puteam doar visa să mă abordeze direct. Cărturești, one love! Another love, oricum.
Iar în această mică pauză, între Cartego Bookstore și Cărturești, am pornit pagina Librar Lazi (despărțirea lui La de Zi a fost mult mai târziu, căci prea des eram asociat cu vânzarea de lăzi sau cu lenea, lazy) și, respectiv, site-ul la-zi, unde librăream online dar și offline cu standul de carte pe la nunți și cumetrii – proiect de care sunt mândru până astăzi și îl continui.
Aici s-ar cere o și mai largă descriere a experienței Cărturești, unde am valorificat maximal potențialul cu care intrasem, mi l-am structurat după regulile și mecanismele deja existente a companiei și am reușit să obțin, în anumite perioade, rezultate foarte satisfăcătoare la nivel de vânzare, imagine, servicii de librărie pe care s-o iubești și să vrei să revii. Dar e prea mult de povestit. (vezi partea a doua a jurnalului – dacă o fi să apară:))
Apoi a urmat Bookzone, de unde am plecat acum foarte puțin timp pentru a putea să vă spun mai des și mai convingător următorul lucru:
Ce vreau să se știe e că în toate librăriile pentru care am lucrat am dat de oameni foarte faini, foarte-foarte faini, și dacă am plecat, am lăsat în urmă cel puțin câte un pod a la Petit-Pont-Cardinal-Lustinger – adică podișorul care trece Sena pentru a ajunge la librăria legendară Shakespeare & Company – și niciunul, dar niciunul ars. Am făcut asta în măsura în care toți cei cu care am lucrat în tot acest timp acum mi-au devenit parteneri de afacere.
În această perioadă am făcut multe lucruri curioase și trăsnite, am recomandat o mulțime uriașă de cărți, citite și necitite, pe placul meu sau departe, foarte departe, la polul opus preferințelor mele de carte. Atât pentru adulți cât și, în mod special, pentru copii.
În aceeași perioadă am publicat două cărți: debutul meu în poezie (Zvâc, 2023) și debutul meu în cartea pentru copii (De la melci am învățat, 2026). Mă fălesc cu ambele în continuare, ceea ce pentru mine e un semn bun.
În tot timpul acesta am fost la festivaluri de literatură ca cititor, ca librar și ca autor. Am fost la tabere de literatură. Am călătorit cât mi-am permis și am intrat în librării.
Acum, tot tăvălugul acesta al experienței și aranjamentul fericit al sorții, în situația în care Cartego Bookstore s-a închis (librăria care se închide și devine fenomen e o poveste despre care trebuie să vorbim separat), fac să deschid eu librărie în acel spațiu. Să… fiul acela care deschide librăria la loc. (Știu că v-ați prins.)
Așadar, Librarul La Zi de ieri, „mâine” va fi librar fizic, în propria-i librărie, așa cum îi stă bine. Cel mai bine, cred. Sper.
Conceptul pornit și crescut de Cartego Bookstore, acolo, în spațiul pe care îl știți (sau nu?), va fi păstrat. Cu mici abateri, cu schimbări de rigoare spre un mai bine așa cum l-am trăit și mă cred în stare să-l înțeleg. Dar va cuprinde librăria și galeria în continuare.
Nu era să păstrez aceste două elemente numai în cazul în care nu deschideam în genere acest spațiu. Întrucât îl deschid, ne vom bucura în continuare de carte aleasă de librar, de artiști noi și artiști cunoscuți deja, vom citi acolo cum o făceam adineaori, vom bea cafele, vom citi copiilor, vom picta, vom spune povești, vom învăța, vom învăța să învățăm, vom găzdui vizitatori străini, vom scrie mărturiile vii ale unei culturi vii și schimbătoare și himerice dar atât de ofertante într-o țară atât de mică, dar Mare, ca Ștefan (și la fel de Sfântă?).
Începând cu 15 August, pe Vlaicu Pârcălab 2, renaște spațiul librăriei și galeriei. Își va deschide ușile inimii lui răcoroase în vreme toridă și calde în tot restul perioadelor vieții, spațiu care se va numi… te aștept să-mi spui în comentariu varianta ta de nume al librăriei.
Cu voioșie în suflet, Victor Fală,
librar de apartament.
